În momentul în care cineva te agresează fizic sau verbal, primul impuls este să răspunzi cel puțin cu aceeași monedă. Ți se pare că legea talionului e prea blândă pentru detractorii tăi, pornirile care-ți vin în minte sunt primitive, iar normele culturale care spun ”nu” unui astfel de comportament devin invizibile pentru tine. Uneori asta este starea în care te aduce fotbalul românesc…
Trăim într-un fotbal în care minciuna a devenit mai puternică și mai convingătoare decât adevărul. Trăim într-un fotbal în care principala armă este înșelătoria, iar lipsa de caracter este o trăsătură omniprezenta. Trăim într-un fotbal despărțit de valorile sale fundamentale: corectitudine și fairplay. Trăim într-un fotbal orientat către ego, în care funcționează principiul ”victorie cu orice preț”. Trăim într-un fotbal în care mulți nu dau doi bani pe reputație. Trăim într-un fotbal străin de marketing, de inovație, de exemple de bune practici. Trăim într-un fotbal străin de suporteri, indiferent la așteptările și emoțiile lor.
Cu toate astea NU VOI ABANDONA planul de a încerca să schimb mentalitățile din fotbalul nostru. Primul pas, respectiv acela de a fi sincer, l-am făcut. Îmi cunosc, într-o mare măsură, calitățile și defectele. De asemenea, știu unde ne aflăm, cunosc carențele fotbalului și ale oamenilor care îl compun. Însă cred că oamenii pot schimba oameni, prin iubire și înțelegere, prin sacrificiu și prin forța exemplului. Un prieten îmi subliniază aproape zilnic importanța greșelii spunându-mi ”nu uita să greșești”. Vom mai greși, însă este important să recunoaștem greșeala și să încercăm să ne corectăm, să devenim mai buni și mai antifragili ( pentru mai multe detalii asupra acestei noțiuni vezi ultima carte a lui Nassim Taleb). Îmi vine în minte un sfat primit de curând din partea lui Gino Iorgulescu: ”să le faci rău altor e ușor, caută să te împrietenești cu binele și să-l lași să te călăuzească în viață”. Ușor, ușor, gândurile mele se îndreaptă spre lecția lui Socrate despre iertare. Acesta obișnuia să zică că ”e mai ușor să faci răul, decât să-l suferi”. Închei această postare amintindu-vă lecția acestuia:
”Odată, mergând pe stradă, alături de prietenii săi, Socrate a fost călcat de cineva pe picior, însă el nu a protestat. Prietenii de lângă el au fost uimiți de liniștea lui și l-au întrebat de ce nu a reacționat, însă el i-a întrebat?
– Dar ce trebuia să fac?
Prietenii l-au sfătuit să-l dea în judecată pe trecătorul neatent. La acest sfat, Socrate a răspuns astfel:
– Aș fi de-a dreptul ridicol. Dacă un măgar mă lovește cu copita, și atunci mă veți sfătui să-l dau în judecată”.