Lumea de astăzi înseamnă Comerț. Totul este o marfă și este negociabil. Inclusiv omul.

Cunoscutul istoric al religiilor, Ioan Petru Culianu, vorbește în eseul ”Religie și Putere” despre o unică realitate care subzistă în adevărata ideologie a capitalismului, cea a comerțului. În opinia lui Culianu, comerțul, realitatea totalitară a capitalismului, se substituie oricăror alte forțe motrice ale trecutului, cum ar fi viața, omul, pasiunea, credința, speranța sau moartea.

Capitalismul l-a transformat pe om într-o marfă, reificarea acestuia în cadrul mecanismului de consum, reducându-l la nimic din punct de vedere spiritual. Omul de astăzi are doar o dimensiune economică (Marcuse). Munca omului este folositoare atâta timp cât furnizează bunuri sau servicii utile. În acest context, chiar ființa umană devine o marfă negociabilă care deservește schimbul în cadrul Comerțului.

Bunătatea și compasiunea, iubirea și speranța nu mai sunt astăzi la modă, deoarece, în lipsa unei utilități economice, intră în conflict cu legile comerciale ale schimbului. Pierderea acestor valori și, mai ales, a credinței, îl anulează pe om, transformându-l într-un sclav al necesității de a consuma mai mult. Consumul și a deține mai mult sunt singurele împliniri, ce-i drept trecătoare și superficiale, ale omului.

Religia de astăzi se numește Comerț, iar zeul conducător al acestei religii este Banul.

În contextul răspândirii coronavirusului, zeul Banului strigă cât îl țin plămânii: ”Nu opriți consumul, deoarece economia se va prăbuși”. Oamenii ținuți în casă de carantină, auto-izolare sau starea de urgență nu prezintă utilitate deoarece nu produc valoare pentru religia Comerțului.

Umanitatea se găsește astăzi în fața unei alegeri dificile: sănătatea și viața omului sau economia. Alegerea omului, înseamnă prăbușirea economiei, iar alegerea economiei înseamnă victime și presiune mare pe sistemul de sănătate. Tocmai de aceea se încearcă găsirea unui echilibru între protejarea vieții (să nu avem prea multe victime) și protejarea economiei (să nu avem prea multe falimente).

Sunt tentant să cred că optiunea celor mai multe guverne va reflecta că economia este mai importantă decât viața omului, mai ales că virusul lovește mai ales în bătrâni și în cei grav bolnavi (care sunt povară pentru sistemul de asigurări sociale și de sănătate), iar omenirea are încă destulă marfă umană și își poate permite, fără probleme, chiar și pierderea a milioane sau zeci de milioane de vieți omenești.

Epidemia se va încheia, mai devrem sau mai târziu, religia Comerțului va supraviețui, Banul va continua să însemne Putere, iar visul și spiritul vor fi în continuare hulite deoarece nu prezintă utlitate economică. Așa încât nu se va schimba nimic.