11 Idei. Winners Take All de Anand Giridharadas. Episodul 2

Capitolul 1 – But How is the World Changed   Companiile transmit absolvenților facultăților din SUA că Instrumentele de lucru din lumea afacerilor sunt esențiale pentru oricine dorește să contribuie la crearea unei lumi mai bune.   În primul an petrecut ca studentă a Universității Georgetown, Hilary Cohen a citit Etica Nicomahică a lui Aristotel...

Capitolul 1 – But How is the World Changed

 

  1. Companiile transmit absolvenților facultăților din SUA că Instrumentele de lucru din lumea afacerilor sunt esențiale pentru oricine dorește să contribuie la crearea unei lumi mai bune.

 

  1. În primul an petrecut ca studentă a Universității Georgetown, Hilary Cohen a citit Etica Nicomahică a lui Aristotel și s-a regăsit în ideile acestuia privind imposibilitatea de a te împlini prin glorie, bani, onoare sau faimă, binele final fiind reprezentat întotdeauna doar de bunăstarea oamenilor. Pe parcursul drumului spre absolvire, Hilary s-a hotărât să devină un agent al schimbării pozitive, vis împărtășit împreună că mulți alți colegi de-ai ei.

 

  1. Hilary trăiește, ca și noi, într-o perioadă în care capitalismul nu are niciun oponent la fel de puternic, fiindu-i imposibil să scape de valorile, teoriile și vocabularul acestei ideologii, inclusiv atunci când vine vorba de subiectul schimbării sociale. Ea a ajuns să creadă că există o forță mai mare în a construi ceea ce este bun decât în a îndrăzni să provoci ceea ce este rău.

 

  1. ”Să eliberăm forța și abilitățile antreprenoriale ale fiecărui individ într-un cadru instituțional caracterizat prin protecția proprietății private, a pieței libere și a liberului schimb, în care statul este adeptul dereglementării și al minimei intervenții în toate domeniile vieții sociale”, au striga Odată cu noua ideologie a început epoca în care conceptul de responsabilitate s-a deplasat din zona obligației morale de a-i ajuta pe ceilalți în zona obligației de a fi autonom și independent, culminând astăzi cu noțiunea de ”creare a unui brand personal”. Președintele Regan afirma că ”guvernul nu este soluția problemelor noastre, guvernul este chiar problema”, iar premierul britanic Thatcher declara că ”Nu există societate. Sunt bărbați și femei luați individual și familii. Și guvernul poate acționa doar prin oameni, iar oamenii trebuie să aibă mai întâi grijă de ei.” Marea revoluție neoliberală a fost însoțită în SUA și în alte părți ale lumii de măsuri precum: scăderea taxelor, slăbirea reglementărilor și reducerea substanțială a cheltuielilor publice pentru educație, reconversie profesională, parcuri, etc.

 

  1. Neoliberalii americani aveau nevoie de un trib de stânga cu care să poată colabora. Această sub-castă liberală și-a menținut obiectivele tradiționale de a face o lume mai bună și de a-i ajuta pe cei năpăstuiți, dar a acceptat ca ele să fie urmărite în cadrul ideologic trasat de neoliberalism. Bill Clinton a fost considerat pater familias în cadrul tribului, mai ales după celebra declarație în care a spus că ”era marilor guverne a luat sfârșit”. Hilary Cohen era direcționată către piață și nu către guvern pentru rezolvarea cu succes a problemelor: ”dacă vrei cu adevărat să schimbi lumea, trebuie să te bazezi pe tehnicile și resursele capitalismului”.

 

  1. În ultimele decade, promotorii din zona de afaceri au pătruns cu succes în campusurile universităților americane și au creat programe pentru a-i atrage pe studenți către corporații, văzute ca o oportunitate unică pentru a învăța mai multe despre lumea afacerilor. Hilary a ajuns să creadă că o slujbă de analist la Goldman Sachs, pe timpul verii, ar reprezenta o pregătire crucială pentru a fi capabilă să genereze în viitor orice fel de schimbare. Ulterior, ea a decis să renunțe la Goldman pentru o carieră de consultant la McKinsey & Company care, cunoscând mentalitatea studenților ca ea, în ciuda faptului că aveau o proporție covârșitoare de clienți corporate, jucau în campusuri cartea proiectelor sociale și pentru sectorul public. Corporațiile au îmbrățișat ideea creării unei lumi mai bune prin intermediul capitalului și al pieței libere și au diseminat-o cu succes mai departe. ”Nu vrem doar să facem profit, ci ne dorim să schimbăm lumea”, este mesajul care răzbate cu putere din zona corporațiilor. Guvernul de la Washington a început să creadă că nu mai este capabil să creeze programe care să genereze schimbări substanțiale de sus în jos, o teorie tocmai bună de îmbrățișat de către cei bogați și puternici. Companiile și lideri la modă proveniți din zona corporate au început să promoveze ideea că soluțiile private pentru problemele publice sunt soluții pentru o lume mai bună și, cu siguranță, sunt soluții mai bune decât cele publice, democratice.

 

  1. În ciuda valorilor iezuite cu care se mândrește Universitatea din Georgetown, 40% dintre absolvenții promoției 2012 s-au angajat în companii care oferă consultanță sau servicii financiare.

 

 

  1. Elitele financiare cred și promovează ideea că schimbarea socială trebuie urmărită în primul rând prin intermediul pieței și al acțiunilor voluntare și nu prin intermediul vieții publice, a legii și a reformelor sistemelor pe care oamenii le au în comun. Câștigătorii capitalismului trebuie să conducă reforma status-quo-ului.

 

  1. Hilary a început să realizeze că ideea învățării folosirii instrumentelor de afaceri ca un prim pas în a-i servi pe ceilalți în viitor pentru o lume mai bună nu era decât un șiretlic al angajatorilor aplicat cu mare succes mai multor generații de absolvenți.

 

  1. Încrederea acordată lumii afacerilor ca mijloc universal pentru a acces progresul, a ajuta oamenii și a schimba lumea era atât de mare încât însăși Casa Albă a început să apeleze la consultanți talentați proveniți din lumea afacerilor pentru a lua decizii în privința modului în care urmează să fie condusă națiunea americană. Multe resurse s-au dus în buzunarele consultanților, împiedicând companiile să facă investiții noi sau să mărească salariile, dar învățându-i să optimizeze totul, consultanții au reușit să rezolve problema pe care au creat-o.

 

  1. Pentru a rezolva problemele cu care se confruntă oamenii nu ne putem folosi de modele mentale ale foștilor consultați care astăzi lucrează pentru diverse fundații, ci trebuie să coborâm în stradă și să începem să-i ascultăm pe oameni. În cele din urmă Hilary Cohen a decis să plece de la McKinsey și să se angajeze cu normă întreagă la Obama Foundation. Mulți oameni cred astăzi că ajută la schimbarea lumii, dar în realitate contribuie la perpetuarea și protejarea unui sistem care se află la rădăcina problemelor care împiedică o schimbare reală.



11 Idei – Winners Take All. Episodul 1

Prologul din Winners Take All de Anand Giridharadas 1. Deși multe inovații au apărut în America, ele nu au fost folosite pentru progresul societății americane. 2. Doar un procent mic din cadrul populației, de regulă cei aflați deja în poziții privilegiate, au beneficiat în mod substanțial de pe urma inovației. 3. Deoarece inovația a fost...

Prologul din Winners Take All de Anand Giridharadas

1. Deși multe inovații au apărut în America, ele nu au fost folosite pentru progresul societății americane.

2. Doar un procent mic din cadrul populației, de regulă cei aflați deja în poziții privilegiate, au beneficiat în mod substanțial de pe urma inovației.


3. Deoarece inovația a fost doar norocul unora și nu a determinat progresul social, nu este de mirare că mișcările populiste de stânga și de dreapta, socialismul și naționalismul, au început să aibă succes, populația devenind resentimentară și suspicioasă, dar și o țintă ușoară pentru teoriile cospiraționiste și știrile false.


4. Pentru a fugi de mânia poporului și pentru a se proteja, elitele au încercat să-și securizeze puterea politică, iar o parte a elitei și-a asumat rolul de agent al schimbarii sociale.


5. Soluțiile elitelor, fără a nega bunele lor intenții, nu sunt democratice, nu reprezintă un mod colectiv de soluționare a problemelor și nu au caracter universal, punând sub semnul întrebării capacitatea mecanismelor democratice ale statutului de a mai genera progresul social.


6. Cei vinovați de crearea inegalităților de astăzi se auto-propun ca lideri ai mișcării de schimbare socială cu toate că este greu de crezut că instrumentele, valorile și mentalitățile care au creat problemele pot sta acum la baza rezolvării lor.


7. Aceste elite își propun la nivel declarativ să facă lumea un loc mai bun, dar continuă să păstreze cu grijă beneficiile progresului, în timp ce viața americanului de rând nu s-a schimbat cu nimic, iar toate instituțiile publice, cu excepția armatei, și-au pierdut încrederea publică.


8. Suntem gata să considerăm democrația participativă un eșec și să considerăm aceste forme private de schimbare socială ca soluție pentru viitor?


9. Sesizând riscul unei schimbări autentice, cei care ar pierde dintr-o astfel de schimbare s-au instalat la conducerea mișcării care o angrenează, existând astfel riscul ca acești actori privați să redefinească ce înseamnă această schimbare în beneficiul lor, pentru ca interesele economice și de putere să nu le fie vătămate.


10. Donald Trump, un fost exponent al ideii schimbării sociale conduse de elite, a atacat frenetic elitele care pretindeau zgomotos că fac ce este mai bine pentru americani, a direcționat furia generată din această mișcare electroală către cei mai marginalizați și mai vulnerabili dintre americani și a devenit exact ceea ce reprezentau elitele demascate: liderul schimbării.


11. America are nevoie de schimbări majore, iar acest element de discurs îi leagă pe alegătorii lui Trump de cei care sunt înspăimântați de gândul realegerii lui.



Domnule Burleanu, opriți fuga de responsabilitate!

Față de discuțiile apărute în presa ultimelor zile, am decis să prezint o scurtă analiză a Statutului și regulamentelor FRF care reglementează foarte clar cine elaborează și modifică ROAF-ul. Articolul 8 alin. (2) lit. d)  din Statutul FRF (ediția 2014) prevede că unul dintre obiectivele principale ale FRF este ”elaborarea de statute, regulamente, directive, decizii și...

Față de discuțiile apărute în presa ultimelor zile, am decis să prezint o scurtă analiză a Statutului și regulamentelor FRF care reglementează foarte clar cine elaborează și modifică ROAF-ul.

Articolul 8 alin. (2) lit. d)  din Statutul FRF (ediția 2014) prevede că unul dintre obiectivele principale ale FRF este ”elaborarea de statute, regulamente, directive, decizii și alte norme în materie de activitate fotbalistică, precum și asigurarea punerii în aplicare a dispozițiilor acestora și participarea la procesul de elaborare și adoptare legislativă”.

Așadar, ce ne spune acest text?

  1. FRF este organismul care elaborează regulamentele în materia activității fotbalistice. De subliniat că acesta este unul dintre obiectivele principale ale federației, dar el nu a fost tratat ca atare de către actuala conducere a FRF.
  2. FRF este organismul care asigură punerea în aplicare a dispozițiilor regulamentelor sale. Relevant pentru speța Viitorul Constanța/FCSB este că FRF, prin Comitetul Executiv, a clarificat modul cum se efectuează departajarea echipelor aflate la egalitate de puncte la terminarea play-off-ului încă din sezonul 2013/14, când echipa CS Balotești a promovat din Liga a 3-a, seria a 3-a în Liga a 2-a în dauna echipei CS Inter Clinceni deoarece a înregistrat rezultate mai bune în meciurile directe din cadrul fazei play-off-ului. De notat că dacă ar fi fost avute în vedere toate meciurile directe disputate între cele două echipe în cadrul competiției (sezon regular + play-off), ar fi trebuit să promoveze CS Inter Clinceni. Aici mai trebuie să precizăm că FRF este singurul for care are atribuția de a omologa rezultatele și clasamentele finale ale competițiilor naționale (inclusiv la nivelul Ligii I), iar LPF a efectuat departajarea dintre Viitorul Constanța și FCSB având în vedere interpretarea dată anterior de către Comitetul Executiv al FRF, într-o situație identică, în exercitarea atribuțiilor care revin exclusiv Federației în acest sens (potrivit art. 45 alin. (4) lit. e) din Statutul FRF, ”Principalele atribuții ale Comitetului Executiv sunt: (…) e) aprobă clasamentele finale ale competițiilor interne de fotbal.”)

Articolul 9 lit. b) din Statutul FRF precizează următoarele: ”În scopul realizării obiectivelor sale, FRF îndeplinește următoarele atribuții principale: (…) b) elaborează și adoptă regulamente și norme de organizare, tehnice, financiare și de asigurare materială pentru activitatea proprie și activitatea fotbalistică în general”.

Acest text, subliniază, încă o dată, că elaborarea regulamentelor aplicabile în activitatea fotbalistică reprezintă una dintre atribuțiile principale ale FRF. Totuși, având în vedere disputa dintre FRF și LPF privind obligarea cluburilor din Liga I să cedeze 5% din valoarea drepturilor de televizare către FRF, mă văd nevoit să subliniez că Federația NU POATE adopta reguli de natură să afecteze autonomia financiară a LPF și a cluburilor de fotbal care participă la competiția Liga I – Orange.

Să trecem acum la atribuțiile Comitetului Executiv al FRF reglementate prin art. 45 din Statutul FRF. Astfel, prima atribuție care revine Comitetului Executiv al FRF este reglementată chiar la art. 45 alin. (4) lit. a) care prevede următoarele: ”Principalele atribuții ale Comitetului Executiv sunt: a) aprobă regulamentele și alte acte privind activitatea fotbalistică din România , cu excepția celor aflate în competența Adunării Generale”. Așadar, Comitetul Executiv al FRF este cel care aprobă regulamentele aplicabile în cadrul activității fotbalistice.

Pentru ca lucrurile să fie și mai clare, la art. 46 lit. a) din Statutul FRF se menționează următoarele: ”Comitetul Executiv al FRF elaborează, în conformitate cu statutele și regulamentele FIFA și UEFA, următoarele regulamente: a) regulamentul de organizare a activității fotbalistice din România”. În concluzie, FRF (și nu LPF) elaborează și modifică Regulamentul de Organizare a Activității Fotbalistice din România (ROAF).

Iar acum să vorbim și despre responsabilitățile Președintelui FRF, așa cum sunt prevăzute acestea în Statutul FRF. Potrivit art. 51 alin. (5) din Statutul FRF, ”Președintele FRF verifică aplicarea și respectarea legislației în vigoare, a Statutului și regulamentelor FRF, în întreaga activitate a FRF”. Traducând această dispoziție la situația de fapt, domnul Răzvan Burleanu, actualul Președinte al FRF, a avut posibilitatea de a verifica dacă Comitetul Executiv a respectat regulamentele FRF, în anul 2014, cu ocazia stabilirii clasamentului final al Seriei a 3-a din Liga a 3-a (departajarea echipelor CS Balotești și CS Inter Clinceni), prin aplicarea criteriilor de departajare în caz de egalitate de puncte pe faze competiționale și nu prin raportare la întreaga competiție. De altfel, domnul Burleanu este responsabil și de implementarea deciziilor Comitetului Executiv al FRF, aspect menționat de art. 51 alin. (4) din Statutul FRF. Apreciem că domnul Burleanu și-a asumat decizia Comitetului Executiv al FRF de la acel moment, deoarece nu și-a exprimat niciodată poziția că prin acea hotărâre ar fi fost încălcate regulamentele FRF. Mai mult de atât, prin înscrierea echipei CS Balotești, în sezonul 2014/15 în Liga a 2-a, Președintele FRF a asigurat  și implementarea deciziei Comitetului Executiv pe care am amintit-o mai înainte.

Concluzia este una simplă: FRF și nu LPF elaborează și modifică regulamentele aplicabile în activitatea fotbalistică, așa încât îl rog pe domnul Burleanu să înceteze a mai arăta cu degetul către LPF atunci când lucrurile sunt cât se poate de clare.

Închei cu un citat din cartea de amintiri a marelui fotbalist Johan Cruyff: ”Ca lider, trebuie să îți asumi întotdeauna responsabilitatea”.



In curand din nou pe blog

In curand imi reiau obiceiul de a scrie pe blog. Acum lucrez la un articol legat de modul in care federatiile colaboreaza cu ligile in fotbalul civilizat.

In curand imi reiau obiceiul de a scrie pe blog. Acum lucrez la un articol legat de modul in care federatiile colaboreaza cu ligile in fotbalul civilizat.



Proprietarul nu-i și managerul clubului

În teoria managementului s-a arătat că nu este recomandabil ca proprietarul unei companii să fie și managerul acesteia. Într-o organizație, inclusiv într-un club de fotbal, proprietarul și managerul au roluri diferite, fiecare aflându-se sub o altă umbrelă. Dacă proprietarul este un profesionist al managementului, cele două poziții se pot confunda, se pot regăsi sub aceeași...

În teoria managementului s-a arătat că nu este recomandabil ca proprietarul unei companii să fie și managerul acesteia. Într-o organizație, inclusiv într-un club de fotbal, proprietarul și managerul au roluri diferite, fiecare aflându-se sub o altă umbrelă.

Dacă proprietarul este un profesionist al managementului, cele două poziții se pot confunda, se pot regăsi sub aceeași umbrelă, însă, de regulă, lucrurile stau altfel.

În fotbal, implicarea proprietarului, deseori străin de jocul în sine, în managementul clubului, este un fapt complet nepotrivit. Proprietarul care este și președinte executiv, și antrenor, și scouter, și jurist, și economist nu face altceva decât să producă dezordine în cadrul clubului, să-l lipsească de un management administrativ și sportiv efectiv și să îndepărteze astfel echipa de fotbal din sfera performanței.

Proprietarul trebuie să asigure investiția necesară pentru începerea activității clubului, să stabilească obiectivele pe termen scurt și lung și să evalueze performanțele managementul administrativ și sportiv, în timp ce managerul trebuie să organizeze resursele clubului pentru a atinge obiectivele fixate de proprietar. În procesul de evaluare a performanței, managerul trebuie să îi explice proprietarului de ce unele obiective nu au fost îndeplinite sau de ce nu-și poate asuma anumite obiective.

Lipsa obiectivelor sau a măsurării performanței poate produce un dezastru în cazul apariției unor probleme neanticipate ori poate permite unui club să crească până când acesta se va auto-distruge din cauza lipsei de direcție.

Eu cred că după momentul asigurării investiției inițiale, proprietarul trebuie să ia loc în tribună la jocurile clubului său, să dea câte un interviu pentru o revistă de business sau pentru Playboy și cam atât. Interviurile sau alte activități conexe de tip PR pe care le poate face proprietarul nu sunt de loc de neglijat. Sunt acțiuni cu un uriaș potențial de a crea imagine, de a transmite mesaje clare sau subliminale, vizionare sau strategice publicului larg, fanilor sau partenerilor, chestiuni ce trebuie învățate, fiind mai mult decât necesare și utile în realizarea performanței.

Proprietarul poate fi o persoană exepțională, dar cu siguranță nu va fi niciodată un bun manager într-un club de fotbal. Nu este ușor să faci o investiție în fotbal care, de regulă, nu este deloc neglijabilă, după care să lași specialiștii angajați să-și facă treaba. Detașarea trebuie însușită și învățată ca la școală, fiind necesară pentru atingerea performanțelor. Este esențial ca proprietarul să vadă diferența între implicarea impulsiv emoțională, cu consecințe nefaste pentru management (generează haos), și implicarea controlat rațională, care nu trebuie să fie lipsită de sentimente, dar care trebuie să respecte regula de aur a detașării. Cu cât un proprietar de club va reuși să adune o echipă performantă de specialiști în jurul său și să își educe impulsurile, cultivând o atitudine echilibrată, de detașare, cu atât cresc șansele ca profesioniștii să își facă treaba bine și eficient.

Cred că proprietarul de club din fotbalul românesc trebuie să capete detașarea de care vorbeam mai înainte,să definească obiective și să măsoare performanța realizată de specialiștii clubului. Iar cu asta misiunea lui a luat sfârșit, putându-se delecta din tribuna cu jocul echipei sale.