Nu mai criticati jucatorii in public

Un jucător de fotbal trebuie să aibă, în primul rând, calități fizice, tehnice și psihologice. Nu mi-am propus să dezvolt aici fiecare categorie de abilități în parte. Cunoaștem cu toții clișeul că noi, românii, ne pricepem de minune la drept, politică și fotbal, însă din fericire, până azi, nu am căzut pradă acestei credințe. Așa că o spun pe șleau: nu am pregătirea necesară să intru într-un domeniu destinat exclusiv antrenorilor de fotbal (de-ar putea și alții să facă același lucru…).  Textul ăsta merge însă pe alt drum!

Teoria spune că în cazul sportivilor de o valoare fizică și tehnică apropiată, factorul psihologic este cel care face diferența. Calea către victorie aparține celor care rezistă mai bine stresului competiției. Pe terenul mentalului se face diferența între învingători și învinși.

Cluburile organizate modern au departamente specializate în crearea unui climat cât mai favorabil jucătorilor nou-veniți, precum și familiilor acestora. Există persoane responsabile cu găsirea unei locuințe, a unui loc de muncă pentru soție, a unei școli pentru copii. Noii veniți sunt integrați în comunitatea locală, sunt duși la restaurantele din zonă, încep să învețe încă din primele zile limba pe care trebuie să o vorbească în perioada următoare cu echipa tehnică și colegii săi.  Cât despre cluburi fără psiholog, asta-i ca pictura aceea cu omul fără cap de care-mi spunea un prieten acum câteva zile!

Ferguson spunea în biografia sa că poți critica un jucător, însă numai în vestiar. NICIODATĂ ÎN PUBLIC. Ok, poți să declari la conferința de presă de după meci că ești nemulțumit de jocul întregii echipe, însă nu-l poți arăta cu degetul pe X sau pe Y deoarece îl poți afecta grav din punct de vedere emoțional. Iar atunci, indiferent de valoarea lui sportivă, el nu va mai fii bun pentru clubul respectiv.

Criticând individual un jucător în public e ca și cum dai cu piciorul unei investiții făcută din banii finanțatorilor. Nu prea suna bine asta, așa că astfel de intervenții trebuie cenzurate. Jucătorul de fotbal trebuie să facă parte dintr-o familie în care managerul joacă rolul de părinte. Iar părinții normali nu își apostrofează niciodată copiii în public.