Domnule Burleanu, opriți fuga de responsabilitate!

Față de discuțiile apărute în presa ultimelor zile, am decis să prezint o scurtă analiză a Statutului și regulamentelor FRF care reglementează foarte clar cine elaborează și modifică ROAF-ul. Articolul 8 alin. (2) lit. d)  din Statutul FRF (ediția 2014) prevede că unul dintre obiectivele principale ale FRF este ”elaborarea de statute, regulamente, directive, decizii și...

Față de discuțiile apărute în presa ultimelor zile, am decis să prezint o scurtă analiză a Statutului și regulamentelor FRF care reglementează foarte clar cine elaborează și modifică ROAF-ul.

Articolul 8 alin. (2) lit. d)  din Statutul FRF (ediția 2014) prevede că unul dintre obiectivele principale ale FRF este ”elaborarea de statute, regulamente, directive, decizii și alte norme în materie de activitate fotbalistică, precum și asigurarea punerii în aplicare a dispozițiilor acestora și participarea la procesul de elaborare și adoptare legislativă”.

Așadar, ce ne spune acest text?

  1. FRF este organismul care elaborează regulamentele în materia activității fotbalistice. De subliniat că acesta este unul dintre obiectivele principale ale federației, dar el nu a fost tratat ca atare de către actuala conducere a FRF.
  2. FRF este organismul care asigură punerea în aplicare a dispozițiilor regulamentelor sale. Relevant pentru speța Viitorul Constanța/FCSB este că FRF, prin Comitetul Executiv, a clarificat modul cum se efectuează departajarea echipelor aflate la egalitate de puncte la terminarea play-off-ului încă din sezonul 2013/14, când echipa CS Balotești a promovat din Liga a 3-a, seria a 3-a în Liga a 2-a în dauna echipei CS Inter Clinceni deoarece a înregistrat rezultate mai bune în meciurile directe din cadrul fazei play-off-ului. De notat că dacă ar fi fost avute în vedere toate meciurile directe disputate între cele două echipe în cadrul competiției (sezon regular + play-off), ar fi trebuit să promoveze CS Inter Clinceni. Aici mai trebuie să precizăm că FRF este singurul for care are atribuția de a omologa rezultatele și clasamentele finale ale competițiilor naționale (inclusiv la nivelul Ligii I), iar LPF a efectuat departajarea dintre Viitorul Constanța și FCSB având în vedere interpretarea dată anterior de către Comitetul Executiv al FRF, într-o situație identică, în exercitarea atribuțiilor care revin exclusiv Federației în acest sens (potrivit art. 45 alin. (4) lit. e) din Statutul FRF, ”Principalele atribuții ale Comitetului Executiv sunt: (…) e) aprobă clasamentele finale ale competițiilor interne de fotbal.”)

Articolul 9 lit. b) din Statutul FRF precizează următoarele: ”În scopul realizării obiectivelor sale, FRF îndeplinește următoarele atribuții principale: (…) b) elaborează și adoptă regulamente și norme de organizare, tehnice, financiare și de asigurare materială pentru activitatea proprie și activitatea fotbalistică în general”.

Acest text, subliniază, încă o dată, că elaborarea regulamentelor aplicabile în activitatea fotbalistică reprezintă una dintre atribuțiile principale ale FRF. Totuși, având în vedere disputa dintre FRF și LPF privind obligarea cluburilor din Liga I să cedeze 5% din valoarea drepturilor de televizare către FRF, mă văd nevoit să subliniez că Federația NU POATE adopta reguli de natură să afecteze autonomia financiară a LPF și a cluburilor de fotbal care participă la competiția Liga I – Orange.

Să trecem acum la atribuțiile Comitetului Executiv al FRF reglementate prin art. 45 din Statutul FRF. Astfel, prima atribuție care revine Comitetului Executiv al FRF este reglementată chiar la art. 45 alin. (4) lit. a) care prevede următoarele: ”Principalele atribuții ale Comitetului Executiv sunt: a) aprobă regulamentele și alte acte privind activitatea fotbalistică din România , cu excepția celor aflate în competența Adunării Generale”. Așadar, Comitetul Executiv al FRF este cel care aprobă regulamentele aplicabile în cadrul activității fotbalistice.

Pentru ca lucrurile să fie și mai clare, la art. 46 lit. a) din Statutul FRF se menționează următoarele: ”Comitetul Executiv al FRF elaborează, în conformitate cu statutele și regulamentele FIFA și UEFA, următoarele regulamente: a) regulamentul de organizare a activității fotbalistice din România”. În concluzie, FRF (și nu LPF) elaborează și modifică Regulamentul de Organizare a Activității Fotbalistice din România (ROAF).

Iar acum să vorbim și despre responsabilitățile Președintelui FRF, așa cum sunt prevăzute acestea în Statutul FRF. Potrivit art. 51 alin. (5) din Statutul FRF, ”Președintele FRF verifică aplicarea și respectarea legislației în vigoare, a Statutului și regulamentelor FRF, în întreaga activitate a FRF”. Traducând această dispoziție la situația de fapt, domnul Răzvan Burleanu, actualul Președinte al FRF, a avut posibilitatea de a verifica dacă Comitetul Executiv a respectat regulamentele FRF, în anul 2014, cu ocazia stabilirii clasamentului final al Seriei a 3-a din Liga a 3-a (departajarea echipelor CS Balotești și CS Inter Clinceni), prin aplicarea criteriilor de departajare în caz de egalitate de puncte pe faze competiționale și nu prin raportare la întreaga competiție. De altfel, domnul Burleanu este responsabil și de implementarea deciziilor Comitetului Executiv al FRF, aspect menționat de art. 51 alin. (4) din Statutul FRF. Apreciem că domnul Burleanu și-a asumat decizia Comitetului Executiv al FRF de la acel moment, deoarece nu și-a exprimat niciodată poziția că prin acea hotărâre ar fi fost încălcate regulamentele FRF. Mai mult de atât, prin înscrierea echipei CS Balotești, în sezonul 2014/15 în Liga a 2-a, Președintele FRF a asigurat  și implementarea deciziei Comitetului Executiv pe care am amintit-o mai înainte.

Concluzia este una simplă: FRF și nu LPF elaborează și modifică regulamentele aplicabile în activitatea fotbalistică, așa încât îl rog pe domnul Burleanu să înceteze a mai arăta cu degetul către LPF atunci când lucrurile sunt cât se poate de clare.

Închei cu un citat din cartea de amintiri a marelui fotbalist Johan Cruyff: ”Ca lider, trebuie să îți asumi întotdeauna responsabilitatea”.



In curand din nou pe blog

In curand imi reiau obiceiul de a scrie pe blog. Acum lucrez la un articol legat de modul in care federatiile colaboreaza cu ligile in fotbalul civilizat.

In curand imi reiau obiceiul de a scrie pe blog. Acum lucrez la un articol legat de modul in care federatiile colaboreaza cu ligile in fotbalul civilizat.



Proprietarul nu-i și managerul clubului

În teoria managementului s-a arătat că nu este recomandabil ca proprietarul unei companii să fie și managerul acesteia. Într-o organizație, inclusiv într-un club de fotbal, proprietarul și managerul au roluri diferite, fiecare aflându-se sub o altă umbrelă. Dacă proprietarul este un profesionist al managementului, cele două poziții se pot confunda, se pot regăsi sub aceeași...

În teoria managementului s-a arătat că nu este recomandabil ca proprietarul unei companii să fie și managerul acesteia. Într-o organizație, inclusiv într-un club de fotbal, proprietarul și managerul au roluri diferite, fiecare aflându-se sub o altă umbrelă.

Dacă proprietarul este un profesionist al managementului, cele două poziții se pot confunda, se pot regăsi sub aceeași umbrelă, însă, de regulă, lucrurile stau altfel.

În fotbal, implicarea proprietarului, deseori străin de jocul în sine, în managementul clubului, este un fapt complet nepotrivit. Proprietarul care este și președinte executiv, și antrenor, și scouter, și jurist, și economist nu face altceva decât să producă dezordine în cadrul clubului, să-l lipsească de un management administrativ și sportiv efectiv și să îndepărteze astfel echipa de fotbal din sfera performanței.

Proprietarul trebuie să asigure investiția necesară pentru începerea activității clubului, să stabilească obiectivele pe termen scurt și lung și să evalueze performanțele managementul administrativ și sportiv, în timp ce managerul trebuie să organizeze resursele clubului pentru a atinge obiectivele fixate de proprietar. În procesul de evaluare a performanței, managerul trebuie să îi explice proprietarului de ce unele obiective nu au fost îndeplinite sau de ce nu-și poate asuma anumite obiective.

Lipsa obiectivelor sau a măsurării performanței poate produce un dezastru în cazul apariției unor probleme neanticipate ori poate permite unui club să crească până când acesta se va auto-distruge din cauza lipsei de direcție.

Eu cred că după momentul asigurării investiției inițiale, proprietarul trebuie să ia loc în tribună la jocurile clubului său, să dea câte un interviu pentru o revistă de business sau pentru Playboy și cam atât. Interviurile sau alte activități conexe de tip PR pe care le poate face proprietarul nu sunt de loc de neglijat. Sunt acțiuni cu un uriaș potențial de a crea imagine, de a transmite mesaje clare sau subliminale, vizionare sau strategice publicului larg, fanilor sau partenerilor, chestiuni ce trebuie învățate, fiind mai mult decât necesare și utile în realizarea performanței.

Proprietarul poate fi o persoană exepțională, dar cu siguranță nu va fi niciodată un bun manager într-un club de fotbal. Nu este ușor să faci o investiție în fotbal care, de regulă, nu este deloc neglijabilă, după care să lași specialiștii angajați să-și facă treaba. Detașarea trebuie însușită și învățată ca la școală, fiind necesară pentru atingerea performanțelor. Este esențial ca proprietarul să vadă diferența între implicarea impulsiv emoțională, cu consecințe nefaste pentru management (generează haos), și implicarea controlat rațională, care nu trebuie să fie lipsită de sentimente, dar care trebuie să respecte regula de aur a detașării. Cu cât un proprietar de club va reuși să adune o echipă performantă de specialiști în jurul său și să își educe impulsurile, cultivând o atitudine echilibrată, de detașare, cu atât cresc șansele ca profesioniștii să își facă treaba bine și eficient.

Cred că proprietarul de club din fotbalul românesc trebuie să capete detașarea de care vorbeam mai înainte,să definească obiective și să măsoare performanța realizată de specialiștii clubului. Iar cu asta misiunea lui a luat sfârșit, putându-se delecta din tribuna cu jocul echipei sale.



Real football

Astăzi vreau să vă împărtășesc câteva întâmplări adevărate din fotbalul românesc care au ca personaje centrale antrenorii de fotbal. Voi omite în mod intenționat numele celor implicați și nu voi indica partidele care au născut aceste întâmplări. Nu intenționez să discreditez pe nimeni, ci doar să ofer posibilitatea celor interesați să extragă învățămintele de rigoare....

Astăzi vreau să vă împărtășesc câteva întâmplări adevărate din fotbalul românesc care au ca personaje centrale antrenorii de fotbal. Voi omite în mod intenționat numele celor implicați și nu voi indica partidele care au născut aceste întâmplări. Nu intenționez să discreditez pe nimeni, ci doar să ofer posibilitatea celor interesați să extragă învățămintele de rigoare.

Întâmplarea nr. 1

Meci de fotbal în Liga I. În timp ce antrenorul principal stă tăcut, cu mâinile încrucișate, la limita suprafeței tehnice, cei doi secunzi aflați pe banca de rezerve sunt extrem de vehemenți încă din minutul 2 al jocului, unul la adresa propriilor jucători, altul la adresa arbitrilor:

Până în minutul 10 al partidei secundul din dreapta antrenorului principal (cum privești din tribună) le-a acordat sfaturi tehnice tuturor jucătorilor săi: ”mingea a doua”, ”joacă simplu”, ”agresiv, mă”, ”mai agresiv”, ”strânge acolo”, ”lipește-te de tușă”, ”joacă la prima bară”. Săracii jucători, parcă n-ar fi știut ce au de făcut înainte de începerea partidei, parcă nu și-ar fi cunoscut deloc sarcinile tactice încredințate fiecăruia de către antrenorul principal. Înțeleg să strigi de pe bancă la un jucător, dacă acesta nu respectă indicațiile antrenorului, dar încercarea acelui antrenor secund de a le anula jucătorilor orice formă de creativitate mi se pare nepotrivită.

Secundul din stânga antrenorului principal (privind din aceeași tribună) s-a ocupat de contestarea aprigă a arbitrajului: ”fault”, ”aut”, ”henț”, ”ofsaid”, ”roșu”, ”galben”, ”penalty”. Toate aceste solicitări au fost făcute arbitrilor în câteva minute de la începerea jocului, bineînțeles toate fără nicio acoperire în Legile Jocului.

În tot acest timp, antrenorul principal nu a avut nicio reacție 🙂 .

Și acum exemplele de bune practici:

Marcello Lippi, câștigător al Cupei Mondiale din 2006 cu Italia și al UEFA Champions League cu Juventus în 1996, urmărea calm meciurile de fotbal de la marginea terenului, fără a adresa aproape nicio vorbă elevilor săi în timpul jocului: ”Am o săptămână să pregătesc un meci de fotbal și nu pot în 90 de minute să le spun ce nu le-am spus pe parcursul săptămânii care preceda jocul”.

Aceeași atitudine a adoptat-o întotdeauna și Vincente del Bosque, singurul antrenor din lume care a câștigat Cupa Mondială, Campionatul European și UEFA Champions League. Acesta spunea că ”orice sfat transmis elevilor săi de la marginea terenului în timpul unui meci are doar efecte negative asupra jocului lor. Din momentul începerii meciului, ei știu mai bine decât mine ce au de făcut”.

Întâmplarea nr. 2

Meci de fotbal, bineînțeles tot în Liga I. Antrenorul principal decide să ofere șansa unor puști să debuteze la prima echipă a clubului. Pe tot parcursul evoluției lor, indiferent dacă greșelile le aparțineau sau nu, au fost admonestați și descurajați de antrenor. Când unul dintre ei a dat o pasă către un titular consacrat și acesta din urmă a greșit, cine credeți că a fost admonestat? Bineînțeles, jucătorul tânăr că doar antrenorul nu a avut curaj să-i reproșeze ceva jucătorului consacrat …

Așadar, antrenorul principal nu a avut nicio reacție în urma greșelii jucătorului consacrat, fiindu-i frică de acesta.

Și exemplul de bune practici pe care-l ofer asupra acestui subiect este filosofia lui Louis van Gaal de a promova jucători tineri la prima echipă. Olandezul a oferit o astfel de șansă lui Xavi, Iniesta, Thomas Muller, Patrick Kluivert sau Clarence Seedorf. Nu-l văd pe van Gaal gata să-i descurajeze pe jucătorii tineri care vor fi promovați în prima echipă a lui Manchester United în mandatul său.

Întâmplarea nr. 3… și cea mai tristă

Un jucător de bază al unei echipe de fotbal refuză să își prelungească contractul care expiră la sfârșitul sezonului, motiv pentru care este exclus din lot de către conducerea administrativă. Reacția antrenorului principal … niciuna!!! Acceptare deplină a situației, că doar trebuie să-și păstreze locul de muncă, iar condiția principala este flexibilitatea deplină a coloanei vertebrale.

Așadar, de teama conducerii administrative, antrenorul principal nu a avut nicio reacție.

Și acum exemplul de bune practici: atacantul Robert Lewandowskki a semnat la finalul sezonului 2013/14, ca urmare a expirării contractului cu Borussia Dortmund, un contract cu rivala Bayern Munich. Deși cunoștea viitoarea destinație a lui Lewandowskki, antrenorul celor de la Borussia, Jürgen Klopp, l-a folosit pe polonez până la sfârșitul sezonului, inclusiv în finala Cupei Germaniei disputată la 17 mai 2014 împotriva celor de la Bayern. Klopp a înțeles că, indiferent de viitoare destinație a jucătorului, trebuie să se folosească de prestațiile fotbalistice ale acestuia până la finalul contractului. O astfel de atitudine a fost în interesul echipei pe care o antrena și reprezintă o dovadă pură de profesionalism.

Tot ce pot să sper, este ca în viitor jucătorii deveniți antrenori care au trecut prin astfel de întâmplări să nu le uite și să învețe ceva din ele. 



Nu mai criticati jucatorii in public

Un jucător de fotbal trebuie să aibă, în primul rând, calități fizice, tehnice și psihologice. Nu mi-am propus să dezvolt aici fiecare categorie de abilități în parte. Cunoaștem cu toții clișeul că noi, românii, ne pricepem de minune la drept, politică și fotbal, însă din fericire, până azi, nu am căzut pradă acestei credințe. Așa...

Un jucător de fotbal trebuie să aibă, în primul rând, calități fizice, tehnice și psihologice. Nu mi-am propus să dezvolt aici fiecare categorie de abilități în parte. Cunoaștem cu toții clișeul că noi, românii, ne pricepem de minune la drept, politică și fotbal, însă din fericire, până azi, nu am căzut pradă acestei credințe. Așa că o spun pe șleau: nu am pregătirea necesară să intru într-un domeniu destinat exclusiv antrenorilor de fotbal (de-ar putea și alții să facă același lucru…). Textul ăsta merge însă pe alt drum!

Teoria spune că în cazul sportivilor de o valoare fizică și tehnică apropiată, factorul psihologic este cel care face diferența. Calea către victorie aparține celor care rezistă mai bine stresului competiției. Pe terenul mentalului se face diferența între învingători și învinși.

Cluburile organizate modern au departamente specializate în crearea unui climat cât mai favorabil jucătorilor nou-veniți, precum și familiilor acestora. Există persoane responsabile cu găsirea unei locuințe, a unui loc de muncă pentru soție, a unei școli pentru copii. Noii veniți sunt integrați în comunitatea locală, sunt duși la restaurantele din zonă, încep să învețe încă din primele zile limba pe care trebuie să o vorbească în perioada următoare cu echipa tehnică și colegii săi.  Cât despre cluburi fără psiholog, asta-i ca pictura aceea cu omul fără cap de care-mi spunea un prieten acum câteva zile!

Ferguson spunea în biografia sa că poți critica un jucător, însă numai în vestiar. NICIODATĂ ÎN PUBLIC. Ok, poți să declari la conferința de presă de după meci că ești nemulțumit de jocul întregii echipe, însă nu-l poți arăta cu degetul pe X sau pe Y deoarece îl poți afecta grav din punct de vedere emoțional. Iar atunci, indiferent de valoarea lui sportivă, el nu va mai fii bun pentru clubul respectiv.

Criticând individual un jucător în public e ca și cum dai cu piciorul unei investiții făcută din banii finanțatorilor. Nu prea suna bine asta, așa că astfel de intervenții trebuie cenzurate. Jucătorul de fotbal trebuie să facă parte dintr-o familie în care managerul joacă rolul de părinte. Iar părinții normali nu își apostrofează niciodată copiii în public.



Lectie despre iertare

În momentul în care cineva te agresează fizic sau verbal, primul impuls este să răspunzi cel puțin cu aceeași monedă. Ți se pare că legea talionului e prea blândă pentru detractorii tăi, pornirile care-ți vin în minte sunt primitive, iar normele culturale care spun ”nu” unui astfel de comportament devin invizibile pentru tine. Uneori asta...

În momentul în care cineva te agresează fizic sau verbal, primul impuls este să răspunzi cel puțin cu aceeași monedă. Ți se pare că legea talionului e prea blândă pentru detractorii tăi, pornirile care-ți vin în minte sunt primitive, iar normele culturale care spun ”nu” unui astfel de comportament devin invizibile pentru tine. Uneori asta este starea în care te aduce fotbalul românesc…

Trăim într-un fotbal în care minciuna a devenit mai puternică și mai convingătoare decât adevărul. Trăim într-un fotbal în care principala armă este înșelătoria, iar lipsa de caracter este o trăsătură omniprezenta. Trăim într-un fotbal despărțit de valorile sale fundamentale: corectitudine și fairplay. Trăim într-un fotbal orientat către ego, în care funcționează principiul ”victorie cu orice preț”. Trăim într-un fotbal în care mulți nu dau doi bani pe reputație. Trăim într-un fotbal străin de marketing, de inovație, de exemple de bune practici. Trăim într-un fotbal străin de suporteri, indiferent la așteptările și emoțiile lor.

Cu toate astea NU VOI ABANDONA planul de a încerca să schimb mentalitățile din fotbalul nostru. Primul pas, respectiv acela de a fi sincer, l-am făcut. Îmi cunosc, într-o mare măsură, calitățile și defectele. De asemenea, știu unde ne aflăm, cunosc carențele fotbalului și ale oamenilor care îl compun. Însă cred că oamenii pot schimba oameni, prin iubire și înțelegere, prin sacrificiu și prin forța exemplului. Un prieten îmi subliniază aproape zilnic importanța greșelii spunându-mi ”nu uita să greșești”. Vom mai greși, însă este important să recunoaștem greșeala și să încercăm să ne corectăm, să devenim mai buni și mai antifragili ( pentru mai multe detalii asupra acestei noțiuni vezi ultima carte a lui Nassim Taleb). Îmi vine în minte un sfat primit de curând din partea lui Gino Iorgulescu: ”să le faci rău altor e ușor, caută să te împrietenești cu binele și să-l lași să te călăuzească în viață”.  Ușor, ușor, gândurile mele se îndreaptă spre lecția lui Socrate despre iertare. Acesta obișnuia să zică că ”e mai ușor să faci răul, decât să-l suferi”. Închei această postare amintindu-vă lecția acestuia:

”Odată, mergând pe stradă, alături de prietenii săi, Socrate a fost călcat de cineva pe picior, însă el nu a protestat. Prietenii de lângă el au fost uimiți de liniștea lui și l-au întrebat de ce nu a reacționat, însă el i-a întrebat?

– Dar ce trebuia să fac?

Prietenii l-au sfătuit să-l dea în judecată pe trecătorul neatent. La acest sfat, Socrate a răspuns astfel:

– Aș fi de-a dreptul ridicol. Dacă un măgar mă lovește cu copita, și atunci mă veți sfătui să-l dau în judecată”.



Despre audiență și reputație în fotbal

AUDIENȚĂ, AUDIENȚĂ … REPUTAȚIE, REPUTAȚIE … Sunt cuvinte pe care le repet într-una de ceva vreme. E nevoie de ambele pentru a putea vinde publicitate sau pentru a obține o sponsorizare. FĂRĂ AUDIENȚĂ nu poți asigura promovarea necesară pentru a atrage un partener, iar o REPUTAȚIE PROASTĂ diminuează interesul pentru asocierea de imagine. Fotbalul atrage...

AUDIENȚĂ, AUDIENȚĂ …

REPUTAȚIE, REPUTAȚIE …

Sunt cuvinte pe care le repet într-una de ceva vreme.

E nevoie de ambele pentru a putea vinde publicitate sau pentru a obține o sponsorizare. FĂRĂ AUDIENȚĂ nu poți asigura promovarea necesară pentru a atrage un partener, iar o REPUTAȚIE PROASTĂ diminuează interesul pentru asocierea de imagine.

Fotbalul atrage audiență, fie că vorbim de oamenii de la stadion sau de cei care urmăresc meciul la televizor, pe internet sau la radio. Mi-aș dori mai mulți oameni la stadion, aș vrea să văd meciul de fotbal transformat într-un eveniment săptămânal de interes pentru fiecare comunitate locală. Arena sportivă  ar trebui să reprezinte nu numai spațiul disputării jocului de fotbal, ci un loc unde îți poți petrece frumos timpul alături de familie, prieteni, un loc unde se înnoadă noi prietenii, relații de afaceri sau de iubire, un spațiu al spectacolului fotbalistic și de recreere.

E important să  învățăm să ne apropiem de suporteri, să-i atragem pe stadioane, să-i facem să redevină fani adevărați, care nu așteaptă meciul pentru a provoca incidente, pentru a-și elibera frustrările, ci pentru a-și susține echipa favorită și pentru a fi martorii oculari ai spectacolului sportiv.

Totodată, televiziunile și presa trebuie să înceteze să mai promoveze scandalul în jurul fotbalului. Scandalul și minciuna vând pentru că, nu-i așa, vorba jurnalistului, adevărul nu trebuie lăsat să strice o emisiune sau un articol bun. Cred însă că oamenii care lucrează în media au o conștiință, iar atunci când se duc acasă și se privesc în oglindă nu sunt prea mândri de răul produs fotbalului și oamenilor care lucrează în sport, prin faptele lor sau prin indiferență. Atunci când ești martorul unei minciuni sau al unui scandal și nu intervii pentru a repara lucrurile, ești la fel de vinovat precum autorul minciunii sau al scandalului. Ce să mai zic despre situația în care promovezi asta…

Și iată-ne ajunși la … REPUTAȚIE. Aici STĂM PROST. Și din păcate pare că nu înțelegem că fără reputație nu putem vinde publicitate, nu putem atrage investitori sau sponsori. Astăzi LPF nu se mai implică în scandaluri, oamenii din echipa lui Gino Iorgulescu nu urmăresc o agendă proprie, nu-și doresc să țină capul de afiș al ziarelor și emisiunilor de sport. Cred că aceeași atitudine ar trebui să vină și din partea reprezentanților cluburilor. Și asta pentru că, succesul financiar vine, în primul rând, din rezultate sportive și economice, iar nu din polemici, acuze și provocări.

FOTBALUL ROMÂNESC NU ARE NEVOIE DE SCANDAL!!! Cei care susțin financiar cluburile, președinții de club, managerii, antrenorii, jucătorii, trebuie să înțeleagă că REPUTAȚIA este bună pentru toți. Socoteala-i simplă, ba chiar foarte simplă: ai reputație, primești bani, nu ai reputație, privești cu ochii-n soare și te minunezi cum fac alții performanță.

Spun un NU tăios disputelor mediatice ale președinților de club, jignirilor aduse adversarilor… Fotbalul e un joc eminamente de bărbați, iar bărbații își rezolvă disputele față în față, și nu strigând unii după alții prin târg….

Probabil că dacă finanțatorii ar știi ce bani pot fi atrași într-un FOTBAL CU REPUTAȚIE, ar lua imediat măsuri împotriva celor vinovați. E rolul nostru, al tuturor celor care iubim fotbalul să transmitem mai departe un mesaj în beneficiul asigurării reputației fotbalului românesc. Cei care investesc în fotbal știu că nu mai pot aduce bani de acasă, prejudiciind astfel interesul familiei sau al afacerilor lor, așa încât e nevoie să se alăture demersului nostru de a spune NU SCANDALULUI și de a se alătura demersului construirii unui FOTBAL CU REPUTAȚIE. Pentru că numai așa vom putea atrage alți investitori, vom putea vinde publicitate și vom atrage sponsori. Pentru a se vinde, produsul fotbal trebuie să fie unul curat, neafectat de scandaluri sau blaturi. Trebuie să contribuim cu toții la crearea REPUTAȚIEI.

Aș vrea să avem cu toții în minte aceste două cuvinte:

AUDIENȚĂ, REPUTAȚIE

AUDINEȚĂ, REPUTAȚIE



LPF, o organizație bazată azi pe inteligență și creativitate

Bunul-simț, experiența de viață și o gândire clară sunt suficiente pentru ca un manager, fără a citi prea multe cărți despre leadership, să aplice reguli specifice culturii organizaționale din marile companii. Nu e nevoie de un stagiu la Microsoft sau Apple pentru a transpune în activitatea unei organizații anumite reguli de funcționare pe care le-aș...

Bunul-simț, experiența de viață și o gândire clară sunt suficiente pentru ca un manager, fără a citi prea multe cărți despre leadership, să aplice reguli specifice culturii organizaționale din marile companii. Nu e nevoie de un stagiu la Microsoft sau Apple pentru a transpune în activitatea unei organizații anumite reguli de funcționare pe care le-aș numi ”naturale”. Acestea sunt în codul genetic al fiecărui individ, numai că ele trebuie să fie ajutate cumva să iasă la suprafață.

După șapte luni de mandat, Liga condusă de Gino Iorgulescu funcționează după principii caracteristice marilor companii internaționale. Astfel, la Ligă există astăzi o echipă unită, formată din oameni inteligență și creativi, care acționează după următorul slogan: ”Cercetare și gândire creativă pentru viitorul fotbalului profesionist din România”.

Dintr-o organizație pe care fosta conducere a lăsat-o ierarhizată, birocratică și conformistă, Liga Profesionistă de Fotbal a devenit astăzi un loc unde se promovează creativitatea, exprimarea liberă și inițiativa.
Deși au fost păstrați mai mulți oameni din fosta echipă, ei au fost încurajați să se adapteze unui stil de management modern, în care autoritatea este bazată pe expertiză și competență și nu pe ierarhie și statut. Am descoperit oameni cu adevărat talentați, dar care nu erau puși în valoare din cauza unui stil de conducere coborât dintr-o altă epocă. Așadar, am găsit un mare potențial chiar în interiorul organizației care azi se bazează pe oameni talentați în domeniul lor de activitate.

Liga Profesionistă de Fotbal spune azi un nu hotărât elitismului, deoarece oamenii talentați din cadrul organizației recunosc și respectă întotdeauna contribuția personalului auxiliar care le susține activitatea.
Fiind conștient că oamenii talentați nu te urmează orbește, Gino Iorgulescu a cerut echipei sale de conducere să contribuie la instituirea unui leadership bazat pe respect, încurajând dezbaterile deschise, inițiativa și delegarea responsabilităților, astfel încât deschiderea și încrederea au devenit elemente caracteristice activității Ligii Profesioniste de Fotbal.

Membrii echipei Ligii se bucură azi de libertate, autonomie, spațiu și flexibilitate, ceea ce a permis crearea unei atmosfere prietenoase și cooperante. Nu există un cod vestimentar formal și nici prea multă hârțogărie, aspecte care întăresc și mai mult ideea despărțirii de vechi, de birocrație și conformism.

Liga Profesionistă de Fotbal este conștientă de responsabilitatea socială pe care ar trebui să o aibă orice organizație modernă, motiv pentru care s-a implicat activ în sprijinirea financiară a foștilor fotbaliști cărora viața le-a oferit momente mai puțin plăcute. Totodată, conștientă de importanța tinerilor, Liga Profesionistă de Fotbal a lansat cu ajutorul Facultății de Comunicare din cadrul SNSPA o campanie pentru recrutarea unui specialist în comunicare și brand management. Astăzi, această campanie se apropie de sfârșit, așa încât un om talentat va fi recrutat în cadrul echipei noastre, având ocazia de a aduce un plus de valoarea organizației. Tot în cadrul misiunii sociale, deoarece înțelegem importanța educației în sport, Liga Profesionistă de Fotbal va lansa în curând, din fonduri proprii, o bursă pentru susținerea tinerilor cu rezultate bune la învățătură.

Deși unii mă vor acuza de subiectivism, iar alții de servilism pentru cele scrise mai sus, cred că marea majoritate a cititorilor vor înțelege că un mediu de lucru plăcut și sănătos, în care sunt promovate valori precum inteligența și creativitatea, reprezintă pasul esențial către schimbare. Astăzi Liga Profesionistă de Fotbal este pregătită să meargă mai departe în proiectul de reformare a fotbalului profesionist din țara noastră.



Din nou despre viitorul fotbalului romanesc

Nu încetez să mă minunez când văd ce prostii debitează unii și alții despre dezvoltarea fotbalului juvenil. Nu avem nevoie de experimente atâta timp cât există o serie de exemple de bune practici pe care le putem prelua cu ușurință din alte țări europene. Totul pleacă de la viziunea și filozofia FRF, LPF și a...

Nu încetez să mă minunez când văd ce prostii debitează unii și alții despre dezvoltarea fotbalului juvenil. Nu avem nevoie de experimente atâta timp cât există o serie de exemple de bune practici pe care le putem prelua cu ușurință din alte țări europene.

Totul pleacă de la viziunea și filozofia FRF, LPF și a cluburilor de fotbal în privința formării tinerilor fotbaliști. E nevoie de o viziune comună care, din păcate, la acest moment lipsește cu desăvârșire. E momentul ca actorii implicați în fotbal să înceapă dialogul în privința formării jucătorilor tineri pentru a asigura, în viitor, sustenabilitatea fotbalului românesc.
La nivel european, o academie de fotbal consumă în medie 6% din bugetul anual al unui club, ceea ce înseamnă că prin rezultatele obținute, respectiv formarea de jucători profesioniști pentru prima echipă a clubului, academie creează o valoare economică adăugată și reprezintă, mai degrabă, o sursă de venit decât o cheltuială. Așadar nu e vorba de cheltuieli imense pentru a-ți asigura viitorul fotbalistic.

Iată, pe scurt, cum văd eu lucrurile:
1. Definirea unei viziuni și filozofii comune de către FRF, LPF și cluburile de fotbal pentru formarea tinerilor fotbaliști. Obiectivul este comun și sper eu clar pentru toată lumea: formarea fotbaliștilor profesioniști pentru echipele de club și echipa națională a României.
2. Deși e un clișeu, avem nevoie de antrenori buni pentru a forma jucători buni, ceea ce înseamnă că trebuie să ne aplecăm asupra formării profesionale a antrenorilor care se ocupă de jucătorii tineri.
3. Împreună cu autoritățile publice centrale și locale, FRF, LPF și cluburile de fotbal (mai ales cele din Liga I și Liga a 2-a) trebuie să se implice în dezvoltarea infrastructurii și a facilităților pentru formarea tinerilor fotbaliști.
4. Instituirea obligativității pentru cluburile din primele două ligi de a avea academii de fotbal. Se vor stabili standarde cantitative și, mai ales, calitative pentru academiile de fotbal în ceea ce privește personalul și infrastructura urmând ca acestea să fie implementate în cadrul unui sistem de licențiere al academiilor de fotbal. Neîndeplinirea criteriilor minime de funcționare va atrage sancțiuni disciplinare (spre exemplu, penalități financiare). Acestea vor fi aplicate doar după acordarea unui termen de grație pentru remedierea lipsurilor constatate cu ocazia procesului de licențiere urmat de fiecare academie de fotbal.
5. Definirea unor politici naționale, regionale și locale de recrutare a tinerilor jucători care să fie implementată de către fiecare club , în funcție de specificul cultural, istoric și economic al acestuia, precum și definirea unor standarde naționale pentru antrenamente în cadrul academiilor de fotbal.

Voi mai reveni pe această temă, deoarece este de interes major pentru toți cei care iubesc, cu adevărat, fotbalul.



Un gand despre viitor

Pentru că în 2018 se vor face 20 de ani de la ultima cupă mondială la care a participat echipa națională de seniori a țării noastre cred că a sosit timpul ca toți cei îndrăgositiți de fotbal să ne unim pentru a dezvolta un program național pentru fotbaliștii tineri. Tocmai de aceea trebuie să convingem...

Pentru că în 2018 se vor face 20 de ani de la ultima cupă mondială la care a participat echipa națională de seniori a țării noastre cred că a sosit timpul ca toți cei îndrăgositiți de fotbal să ne unim pentru a dezvolta un program național pentru fotbaliștii tineri.

Tocmai de aceea trebuie să convingem managementul cluburilor din prima ligă că fiecare club profesionist are nevoie de o academie de fotbal unde să fie formați jucătorii tineri. De asemenea, în cadrul cluburilor profesioniste e nevoie de o echipă B care să permită jucătorilor din segmentul de vârstă 18-21 de ani să continue pregătirea din cadrul academiei pentru a le fi ușurată trecerea la prima echipă.

Nu în ultimul rând, FRF trebuie să aprobe modificarea regulamentelor pentru ca dintr-un lot de 25 de jucători, cel puțin 10 să fie formați la nivel național și cel puțin 2 la nivelul clubului. În timp, numărul jucătorilor formați la nivel național și la nivelul cluburilor va trebui mărit.

De asemenea, trebuie limitat accesul jucătorilor din spațiun non-UE la maximum 2 (așa cum au procedat deja Franța, Italia, Spania), iar aceștia să poată primi permis de muncă numai în situația în care este vorba de fotbaliști excepționali. Personal nu aș permite legitimarea jucătorilor non-UE decât la cluburile din prima ligă pentru că este clar că dacă nu prezintă interes pentru aceste cluburi nu e vorba de jucători excepționali. Acesta este un apel pentru cei din familia fotbalului, pentru fani, spectatori și media să ne unim pentru binele jocului atât de iubit. Haideți să ne preocumpăm mai puțin de scandaluri și mai mult de fotbal.



Insolvența – o soluție pentru fotbalul românesc?

Insolvența nu este o rușine. Folosită cu bună-credință, pentru a salva o afacere, este o instituție juridică benefică pentru economie. De mai bine de un an, fotbalul românesc a început să o folosească. Unii pentru a se salva, alții pentru a-și păcăli creditorii (fotbaliști, antrenori, furnizori) și a continua un business lipsit de credibilitate. Nu...

Insolvența nu este o rușine. Folosită cu bună-credință, pentru a salva o afacere, este o instituție juridică benefică pentru economie. De mai bine de un an, fotbalul românesc a început să o folosească. Unii pentru a se salva, alții pentru a-și păcăli creditorii (fotbaliști, antrenori, furnizori) și a continua un business lipsit de credibilitate. Nu m-am prins încă dacă există și categoria ”pentru că așa e moda”…

În Anglia ultimilor 20 de ani, 40 din 92 de cluburi profesioniste de fotbal au urmat o astfel de procedură, ba unele chiar de mai multe ori. E drept că acolo jucătorul nu era principala victimă a procedurii, așa cum s-a întâmplat uneori în țara noastră. De altfel, cum poți crede că-ți vei găsi salvarea sportivă, scăpând de umilința retrogradării sau a unei clasări sub așteptările suporterilor, dacă îți tratezi prost trupele de elită? Nici pe departe să consider fotbalistul un mercenar. Spun trupe de elită pentru că jucătorul de fotbal este elementul determinant pentru victorie într-o înfruntare fotbalistică. Antrenorii din România acceptă de multe ori să fie generalii unor soldați care nu mai cred în victorie. De multe ori, cluburile nu reușesc să asigure nevoile jucătorilor aflate la baza piramidei lui Maslow (fiziologice, de securitate și protecție), ca să nu mai vorbim de cele din vârful aceleiași piramide, cum ar fi nevoie de stimă și cea de autoîmplinire, nevoi pe care jucătorul trebuie să și le satisfacă pentru a atinge marea performanță. Pentru tot ceea ce îndură fotbalistul român, îl admir. Doar că nu-i suficientă admirația noastră, e nevoie și de soluții. E nevoie de empatie, dar și de o strategie care în 5-10 ani să producă rezultatele pare le așteaptă toți fanii.

Revenind la insolvență, atâta timp cât nu este folosită cu rea-credință, pentru a-i înșela pe jucători și pe ceilalți creditori, cred că ea reprezintă o gură de oxigen pentru cluburile împovărate de datorii. Indiferent de ce facilități fiscale va reuși să obțină Gino Iorgulescu pentru sportul românesc (și vă asigur că se zbate pentru ele), cât timp cluburile nu vor găsi soluții pentru timpul câștigat prin planul de reorganizare confirmat de judecător, pentru identificarea unor noi investitori, pentru diversificarea surselor de finanțare, procedura insolvenței se va dovedi un eșec.

Insolvența în cazul unor cluburi din Liga I poate reprezenta însă o problemă colectivă deoarece în situația în care un club nu poate participa într-o competiție europeană, deși și-a câștigat pe merit sportiv acest drept, poate fi afectat coeficientul UEFA pe țară.  Astfel, se poate ajunge la scăderea numărului de echipe pe care țara noastră are posibilitatea să-l înscrie pentru competițiile UEFA și se poate îngreuna drumul pe care îl au de parcurs cluburile care au ajuns acolo pentru a accede în faza grupelor UCL și Europa League. Așadar, pentru cei din vârful clasamentului, insolvența nu-i o soluție pentru că poate atrage consecințe nefaste (și doar teoretice până la acest moment) pentru tot fotbalul profesionist din țara noastră. A nu se înțelege că situația lui FC Dinamo, dacă nu va participa în Europa League, ar afecta astăzi coeficientul de țară, dar dacă, în anii următori, insolvența se va generaliza printre cluburile care termină campionatul în primele locuri, atunci pot apărea consecințele de care vorbeam puțin mai înainte. E greu să gândești un buget doar pentru campionat, să-ți programezi vacanța, iar ulterior să te trezești într-o cupă europeană, să vii de pe plajă și să fii competitiv. Asta, bineînțeles dacă nu te numești Danemarca…



Despre impartirea drepturilor de difuzare in Anglia

Grila de impartire a banilor obtinuti de Premier League din vanzarea colectiva a drepturilor de difuzare a constiuit o sursa de inspiratie pentru actuala conducere a LPF. Adunarea Generala a LPF a votat in 20 mai ca banii obtinuti din drepturile de difuzare sa se imparta intre cluburile din Liga I astfel: 30% din suma...

Grila de impartire a banilor obtinuti de Premier League din vanzarea colectiva a drepturilor de difuzare a constiuit o sursa de inspiratie pentru actuala conducere a LPF. Adunarea Generala a LPF a votat in 20 mai ca banii obtinuti din drepturile de difuzare sa se imparta intre cluburile din Liga I astfel: 30% din suma obtinuta in mod egal si 70% din suma in functie de locul ocupat in clasament in sezonul anterior.

Asadar, incepand cu sezonul 2014/15, cei 27,5 milioane euro obtinuti din valorificarea drepturilor TV se vor imparti dupa regula 70-30.

Dar cum se impart banii in Anglia? Principiul de impartire a sumelor obtinute din vanzarea drepturilor de difuzare pe piata interna din Anglia este 50-25-25. Astfel 50% din bani se impart in mod egal, 25% se impart dupa criteriul sportiv, respectiv pozitia ocupata in clasament si 25%  in functie de numarul de meciuri transmise de posturile tv (televiziunile nu transmit toate meciurile din campionat). Sumele obtinute din vanzarea drepturilor de difuzare in afara Angliei se impart intre cele 20 de cluburi din Premier League in mod egal.

Chiar daca in Anglia si Franta 50% din bani se impart intre cluburi in mod egal, iar in Italia 40% din bani se impart dupa acelasi principiu al solidaritatii, consider ca decizia Adunarii Generale a LPF din 20 mai de adoptare a principiului 70-30 constituie un prim pas spre echilibrarea competitie Liga I, urmand ca rezultatele acestei masuri sa devina vizibile in urmatoarele sezoane prin scaderea diferentei intre veniturile obtinute de cele 18 cluuri din Liga I prin valorificarea drepturilor de difuzare. Scaderea acestei diferente va spori atractivitatea competitiei sportive prin cresterea echilibrului concurential intre cluburi si prin asigurarea principiului inprevizibilitatii rezultatelor meciurilor de fotbal. Sunt sigur ca in urmatorii ani, odata ce rezultatele grilei adoptate in 20 mai vor deveni vizibile, cluburile din Romania vor fi de acord cu ridicarea procentului de impartire a banilor in mod egal de la 30 la 40 sau chiar 50%.